@ O femeie a vrut să cumpere un apartament fără să achite comisionul agenţiei imobiliare @ Reprezentantii agentiei s–au prins de schema si au dat–o in judecata @ Magistratii din cadrul Judecatoriei Iasi au admis in parte actiunea formulata de reprezentantii agentiei imobiliare
O femeie a vrut să cumpere un apartament fără să achite comisionul agenţiei imobiliare! Reprezentantii agentiei s–au prins de schema si au dat–o in judecata! Recent, magistratii din cadrul Judecatoriei Iasi au admis in parte actiunea formulata de reprezentantii agentiei imobiliare.
”Instanta admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Regal Casa 87 SRL în contradictoriu cu pârâta Irina P. Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Mariana P. Obligă pârâta Irina P. la plata către reclamantă a sumei de 1.500 de euro, reprezentând comision datorat în baza contractului încheiat între părţi. Obligă pârâta Irina P. la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare. Obligă pârâta Irina P. la plata către reclamantă a sumei de 2.167 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată”, au afirmat judecatorii ieseni.
A vrut să cumpere un apartament fără comision
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta obligarea acesteia la plata sumei de 3.000 de euro, reprezentând dublul valorii comisionului datorat reclamantei conform contractului de intermediere imobiliară din 6.04.2021, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. ”La sfârșitul lui martie 2021, unul dintre agenții nostri a fost contactat de către pârâtă, care a solicitat detalii despre câteva apartamente afișate spre vânzare de către agenție. În urma acestor mesaje, s-au purtat conversații telefonice cu pârâta, care a comunicat că dorește să cumpere un apartament pentru fiica sa și a prezentat criteriile pe care le avea în vedere pentru cumpărarea imobilului.
Noi am prezentat pârâtei o serie de oferte bazate pe criteriile indicate, iar, din toate aceste oferte, pârâta s-a arătat interesată de câteva apartamente, iar noi am stabilit vizionarea acestora pe 6.04.2021. Ne-am întâlnit fizic pentru efectuarea vizitelor la apartamentele selectate și, pentru documentarea și probarea raportului juridic de intermediere imobiliară, am încheiat contractul de intermediere imobiliară având ca obiect intermedierea achiziționării unui imobil și au întocmit fișa de vizitare aferentă, din care rezultă că pârâta a vizionat două apartamente.
Pârâta ne-a comunicat pe 8.04.2021 că acest apartament corespunde intereselor acesteia și, ca atare, la solicitarea sa, reclamanta a procedat la efectuarea demersurilor de a contacta un notar în vederea încheierii unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu vânzătorul cu privire la acest apartament. Cu toate acestea, în perioada următoare, pârâta a solicitat să îi se comunice numărul de telefon al vânzătorului, contrar politicii de intermediere și confidențialitate ale companiei, iar, a doua zi de la acest incident, pârâta a comunicat că nu se mai realizează vânzarea apartamentului (pretinzând că vânzătoarea s-ar fi răzgândit) și că urmează să se anuleze promisiunea de vânzare”, au spus cei de la agentia imobiliara.
Ce au spus partile implicate
Reclamanta a mai sustinut ca, contrar celor afirmate de pârâtă, a descoperit ulterior, pe baza datelor disponibile în extrasul de carte funciară, că imobilul a fost achiziționat de către fiica pârâtei, prin încheierea contractului de vânzare autentificat pe 30.06.2021. ”În urma intermedierii realizate de agenție, pârâta a identificat un imobil adecvat criteriilor acesteia și a încheiat un contract de vânzare cu privire la acest imobil prin intermediul fiicei acesteia, motiv pentru care avea obligația contractuală de a anunța agenția despre încheierea contractului de vânzare în termen de 15 zile și de a plăti reclamantei comisionul stipulat în contractul de intermediere imobiliară”, au incheiat cei de la agentia imobiliara.
La randul sau, o pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Aceasta a precizat că între părți nu există niciun raport contractual, arătând că înscrisul reprezentând contract de intermediere este fals, prin contrafacerea semnăturii pârâtei, acesta fiind redactat unilateral de către societatea reclamantă. Ea a adăugat că semnătura sa a fost aplicată doar pe fișa de vizionare. A arătat că actele al căror obiect are o valoare mai mare de 250 de lei nu se pot dovedi decât prin înscrisuri, contractul de intermediere impunând încheierea acesteia în formă scrisă.
”Activitatea desfășurată, specifică intermedierii imobilare nu atrage după sine concluzia că a și fost încheiat un contract de intermediere, acesta fiind necesar a fi încheiat în formă scrisă. Mai mult, a indicat că prestarea unui serviciu nu înseamnă, eo ipso, încheierea unui contract, acesta putând fi prestat și într-un cadru extracontractual, poate chiar cu titlu gratuit”, a spus femeia.
