@ Totul a plecat de la o serie de afirmatii pe care Liviu Antonesei le-a facut legate de modul in care Gabriel Liiceanu a devenit proprietarul Editurii Humanitas @ Antonesei a spus ca Liiceanu a pus mana pe fosta editura de stat cu sprijinul politic al FSN si mai mult decat atat, ulterior a si beneficiar ulterior de scutirea unor impozite la bugetul de stat @ Pentru aceste afirmatii, Liiceanu l-a dat in judecate pe Antonesei si i-a cerut despagubiri de 50.000 euro @ In apararea sa, Antonesei a invocat articolul intitulat ‘’Autodenunt’’ publicat de Andrei Plesu in ziarul Adevarul in data de 27 martie 2017, editorial care confirma insa cel putin partial, afirmatiile lui Antonesei
Razboi in justitie intre filozoful Gabriel Liiceanu, proprietar al Editurii Humanitas si scriitorul iesean Liviu Antonesei. Totul a plecat de la un interviu pe care Liviu Antonesei l-a dat unei doctorande pe nume Miruna Fantanescu si in care ieseanul vorbeste despre modul in care Liiceanu a luat de la stat Editura Politica si i-a schimbat denumirea in Editura Humanitas. Dupa aceea Liiceanu a devenit proprietarul editurii dupa un proces de privatizare prin metoda ‘’Mebo’’. Antonesei spune in interviul respectiv ca Liiceanu a beneficiat de sprijinul FSN si a-l prietenului Andrei Plesu atunci cand a prelua Editura Politica fosta editura de stat pe care a transformat-o ulterior in Editura Humanitas. Mai mult decat atat pe data de 15 august 2018, Liviu Antonesei a publicat respectivul interviu pe blogul sau personal. Vezi aici interviul.
Iata ce a spus Antonesei despre Humanitas
Prezentam mai jos paragraful din interviu care l-a deranjat pe Liiceanu si l-a determinat sa-l dea in judecata pe Antonesei cerandu-I despagubiri de 50.000 euro. Dupa cum am aratat si mai sus interviul a fost acordat Mirunei Fantanescu care realiza o teza de doctorat dedicata rolului intelectualilor romani dupa 1989. Intrebarea viza modul in care s-au imbogatit dupa 1989 unii intelectuali romani cu sprijinul statului.
Intrebarea Mirunei Fantanescu: ‘’In zona intelectuala, academica, publicistica a scriitorilor, cum s-a manifestat aceasta noua imbogatire, trecerea aceasta la noul sistem? Cine a avut mai degraba de beneficiat?
Liviu Antonesei: ‘’Acum e limpede ca au beneficiat cei care au marșat cu puterea, in primul rand cei care au marșat cu prima putere FSN-ista pana prin 1996, toti ajungand miniștri, au ajuns cumularzi și aici ne gandim la Simion care primea din șase surse publice bani. E un exemplu, dar sunt o multime pe linia asta. Sa ne gandim la Liiceanu care era de opozitie, dar a primit cadou fosta „Editura Politica” cu tot ce avea aceasta in patrimoniu, inclusiv titluri cumparate pentru ca chiar „Editura Politica” publica „in Idei Contemporane” și carti occidentale mai cenzurate. Sa nu uitam ca Liiceanu, in timpul regimului Basescu a fost scutit de doua ori de datorii, dar in general cei care au fost de opozitie, au fost perdanti. Eu nu am fost perdant, numai ca m-am folosit pe mine ca firma. La un moment dat aveam 5-6 surse de venit, in afara de cel de la Universitate, pentru ca tineam rubrici și faceam emisiuni de radio sau de televiziune, ma exploatam la maxim. De aia am dus-o bine cam tot timpul, m-a costat, nu am avut absolut nimic de-a gata, exceptand o bursa de la Soroș in 1990 la Paris, iar totul a fost muncit. Mai sunt cazuri, acum nu vreau sa par ca sunt o exceptie, dar in ansamblu, cei mai multi din opozitie au fost perdanti. Unii au recuperat cumva in 1996 niște sinecuri, pozitii, dar nu mare lucru. La inceputul anilor 1990 era mai ușor, apele erau total amestecate, se putea intampla orice, aparea oricand un Julien Sorel’’, a rapuns Liviu Antonesei.
Procesul…dar nu de Kafka
Afirmatiile lui Antonesei l-au deranjat pe Liiceanu care l-a dat in judecata pe scriitorul iesean cerandu-i despaguburi de 50.000 euro. Plangerea lui Liiceanu si a Editurii Humanitas a fost inregistrata la Tribunalul Iasi in dosarul nr. 7832/99/2018 avand ca obiect ‘’pretentii, despagubiri’’. ‘’Paratul prin postarea sa a reușit sa denigreze premeditat si concentrat reclamantii si a transmis informatii mincinoase opiniei publice urmarind discreditarea si afectarea imaginii sociale si profesionale a reclamantilor, lezand in mod grav drepturile nepatrimoniale ale reclamantilor constand in onoare, demnitate (pentru reclamantul persoana fizica) reputatie si imagine (pentru ambii reclamanti). Afirmatiile sunt extrem de grave pentru ca sunt facute pe blogul sau personal, in mod public, putand sa fie preluate de toata mass-media, dar si in interviul dat d-nei Miruna Fantanaru pentru o teza de doctorat dedicata rolului intelectualilor publici in perioada de dupa 1989 (fara nicio legatura cu eventualele subiecte academice)’’, se arata in plangerea lui Liiceanu care-l mai acuza pe Antonesei si de minciuna si calomnie.
‘’Autodenuntul’’ lui Plesu l-a salvat pe Antonesei
Pe data de 2.10.2019 magistratii ieseni de la Tribunal au respins actiunea lui Liiceanu si a Editurii Humanitas. Asta deoarece judecatorii au constatat ca afirmatiile lui Antonesei au o baza factuala si nu au produs nici un prejudiciu Editurii Humanitas si lui Liiceanu. In plus, Antonesei a depus in apararea sa un articol publicat in ziarul Adevarul de Andrei Plesu, in data de 27 martie 2017 si in care se arata ca in anii 90’ era ministru al Culturii sustinut de FSN si astfel a putut sa-l numeasca pe Liiceanu pe functia de director al Editura Politica acum ‘’Humanitas’’. Vezi aici articolul ‘’Autodenunt’’ publicat de Andrei Plesu. ‘’In urma numeroaselor incriminari, spuse şi scrise, privind „cadoul” prietenesc pe care i l-am facut, in februarie 1990, lui Gabriel Liiceanu, ma vad obligat sa-mi recunosc, smerit, faptele şi sa ma pun, gata de jertfa, la dispozitia tuturor „organelor” acreditate, pentru lamurirea definitiva a cazului. Este adevarat ca, la data amintita, am decis, prin ordin de ministru, sa schimb numele, profilul şi conducerea Editurii Politice, transformind institutia pre-revolutionara, organ ideologic al unui partid proaspat desfiintat, intr-o editura de studii umaniste. I-am solicitat dlui Liiceanu sa se ocupe de aceasta „schimbare la fata”, ca director al noii edituri, pe care a decis s-o numeasca „Humanitas”. Nu era vorba, insa, cum s-a spus, de o „privatizare”, a aratat Andrei Plesu in articolul respectiv.
