Marele meșter Dumitru Pop Tincu (67 de ani), păstrătorul Cimitirului Vesel din Săpânţa s-a stins din viață pe 15 decembrie. Bărbatul era maestru popular la Cimitirul Vesel din Săpânța și a primit titlul de tezaur viu. S-a născut la 23 august 1955 și din 1977, după moartea “învățătorului” Pătraș, Dumitru Tincu Pop a continuat să păstreze tradiția veselă a morții, la Săpânța. Dumitru Pop Tincu a fost și custodele Casei memoriale Stan Ioan Pătraṣ, genialul creator popular al Cimitirului Vesel din Săpânţa în anii ’35 ai veacului trecut. Cimitirul vesel din Săpânţa, unul din locurile cele mai cunoscute în toată lumea care vorbesc despre tradiţia şi cultura românească, atrage an de an mii de turişti. Este singurul loc din lume în care moartea este luată în râs. Dumitru Pop Tincu a fost cel care a dus mai departe ceea ce a început acolo Stan Ioan Pătraş, iniţiatorul epitafurilor vesele de pe crucile din cimitir. Crucile din Cimitirul vesel reprezintă valori care pot fi puse alături de oricare din marile creații și capodopere. Dumitru Pop Tincu a ținut cu sfințenie la buna păstrare a tradiției ancestrale, din care a făcut parte. El a continuat opera lui Stan Ioan Pătraş din 1977. Era doar un copil când i-a devenit ucenic artistului, iar când a murit Stan Ioan Pătraş, elevul de atunci avea doar 14 ani. În tot acest timp, a învățat meșteșugul de la Stan Pătraș. În realizarea crucilor s-a inspirat din viața de zi cu zi a oamenilor, din trăirile și experiențele lor. Ele reflectă practic întreaga viață a celor plecați la cele sfinte. Crucea e oglinda răposatului, toată viața lui e pe acea lucrare. Crucile, care au făcut celebru satul Săpânţa, sunt unice atât prin culoarea albastră în care sunt vopsite, cât mai ales pentru epitafurile, unele hazlii, care descriu viața defunctului. Toate sunt scrise folosind limbajul specific zonei. Dumitru Pop Tincu spunea că, deși în viața de zi cu zi nu a mai folosit același limbaj, el s-a păstrat cu strictețe pe cruci, așa cum a început inițiatorul său. În 2021 Dumitru Pop Tincu a fost onorat cu titlul de Tezaur Uman Viu, ca un veritabil purtător, creator și păstrător de patrimoniu cultural imaterial.
