@ Şeful Cotnari a fost pus la plată de judecătorii ieşeni @ Astfel, Constantin Deleanu trebuie să-i despăgubească pe oamenii cu terenurile arendate @ Instanţa a admis apelurile formulate de către Dumitru şi Adrian Roşu, Wanda Pintilie şi Felicia Doina Turcu, în contradictoriu cu SC Cotnari SA
Şeful Cotnari a fost pus la plată de judecătorii ieşeni! Aşadar, Constantin Deleanu trebuie să-i despăgubească pe oamenii cu terenurile arendate.
„Instanţa admite apelul formulat de apelantii Roşu Dumitru, Roşu Adrian, Pintilie Wanda Margareta şi Turcu Doina Felicia împotriva sentinţei civile nr. 1202/15.09.2022, pronunţată de Judecătoria Hârlău, pe care o modifică în parte. Admite în parte acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanţii Roşu Dumitru, Roşu Adrian, Pintilie Wanda Margareta şi Turcu Doina Felicia în contradictoriu cu pârâta SC Cotnari SA. Obligă pârâta să le achite reclamanţilor, cu titlu de daune, pentru folosinţa terenului în perioada 6 mai 2015 – 6 mai 2018, suma de 600 de euro”, au afirmat judecătorii ieşeni.
Şeful Cotnari a fost pus la plată de judecătorii ieşeni!
Procesul dintre reclamanţi şi SC Cotnari SA a început în urmă cu aproximativ 4 ani. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecǎtoriei Hârlău, reclamanţii au chemat-o în judecată pe pârâta SC Cotnari SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pe pârâtǎ la plata cǎtre reclamanţi a sumei de 93.200 de lei, constând în despǎgubiri pentru lipsa de folosinţǎ a terenului proprietate privatǎ a reclamanţilor în perioada 6 mai 2015 – 6 mai 2018, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanţii au arătat, în esenţǎ, că, pe 5 mai 2005, a fost încheiat între reclamanţi şi pârâtǎ un contract de arendare pentru 10 ani în ceea ce priveşte suprafaţa totalǎ de 0,82 ha teren. Au arǎtat cǎ, în luna mai 2015, toţi reclamanţii s-au prezentat la sediul pârâtei, însǎ negocierile privind încheierea unui nou contract de arendare nu s-au concretizat prin încheierea unui nou contract între pǎrţi, acestea neînţelegându-se nici asupra termenului arendǎrii nici asupra preţului acesteia.
Nu s-au înţeles asupra preţului
Astfel, reclamanţii au arǎtat cǎ, începând cu data de 6 mai 2015, nu au mai existat relaţii contractuale între pǎrţi, în condiţiile în care pârâta a continuat folosirea celor douǎ loturi, obţinând pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene în perioada respectivă. Între pǎrţi s-au purtat negocieri şi privind încheierea unui contract de vânzare, dar nici acestea nu s-au concretizat prin încheierea unui contract de vânzare între pǎrţi, acestea neînţelegându-se asupra preţului vânzǎrii.
Reclamanţii au arătat cǎ atitudinea culpabilǎ a pârâtei constǎ în folosirea fǎrǎ drept a terenului, nerǎspunderea la corespondenţa contractualǎ între pǎrţi, tergiversarea rǎspunsurilor şi încǎlcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor prin împiedicarea acestora în exercitarea folosinţei dreptului lor de proprietate. Au mai arǎtat cǎ influenţa reprezentanţilor pârâtei în zonǎ a afectat discuţiile cu potenţialii cumpǎrǎtori şi au avut drept consecinţǎ oferirea unui preţ mai mic decât cel practicat în zonǎ.
Ce a spus conducerea SC Cotnari SA în instanţă
SC Cotnari SA a formulat întâmpinare în cauzǎ, ulterior precizatǎ, prin care a solicitat să se respingă acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecatǎ pe cale separatǎ. Firma condusă de Constantin Deleanu a arǎtat cǎ este de acord sǎ plǎteascǎ reclamanţilor suma de 1.840 de lei, respectiv câte 920 de lei pentru fiecare dintre cele douǎ parcele. Reclamanţii au refuzat aceastǎ ofertǎ a pârâtei, arǎtând cǎ solicitǎ plata despǎgubirilor bǎneşti pentru rǎspundere civilǎ delictualǎ solicitate prin acţiunea introductivǎ de instanţǎ.
În condiţiile refuzului definitiv al reclamanţilor la oferta pârâtei, aceasta din urmǎ şi-a precizat poziţia sa procesualǎ arǎtând, în esenţǎ, cǎ solicitǎ respingerea acţiunii reclamanţilor atât pe cale de excepţie, cât şi pe fond, ca neîntemeiatǎ.
„Au fost negocieri între pǎrţi atât pentru prelungirea contractului de arendare, cât şi pentru încheierea unui contract de vânzare privitor la suprafaţa de teren care face obiectul acestui dosar. Întrucât pǎrţile nu s-au înţeles nici asupra preţului arendei şi nici asupra preţului vânzǎrii, nu s-a mai încheiat niciun contract între pǎrţi. Suma solicitatǎ de reclamanţi – 20.000 de euro – este un fantezistǎ şi nu are legǎturǎ cu realitatea de pe teren. Plantaţia de vie nu este proprietatea reclamanţilor, ci este o investiţie a pârâtei – asupra cǎreia este proprietarǎ, aşa cum rezultǎ şi din conţinutul contractului de arendare, astfel cǎ despǎgubirile nu pot fi acordate raportat la producţia viticolǎ”, a afirmat Constantin Deleanu în faţa judecătorilor.
